Buna, draga mea draga! 🙂

Aici Monica.

Nu stiu cum este pentu tine luna Decembrie, dar o sa-ti povestesc putin despre cum stau lucrurile in cazul meu.

Pentru mine ultima luna din an, vine la pachet cu 3 repere mari:

1. Ziua mea – ziua in care ma imbratisez si ma felicit pentru tot ceea ce am devenit, imi fac toate urarile de bine posibile si ma bucur de fiecare moment din cele 24 de ore.
2. Ziua experientelor si a lectiilor invatate – ziua in care rememorez pe cat posibil fiecare zi din anul care este aproape sa se incheie si observ ce am aflat nou despre mine si cum pot sa fiu mai buna si mai pregatita in noul an.
3. Ziua obiectivelor – ziua in care imi fac evaluarea obictivelor din anul in curs si ziua in care imi stabilesc noi obiective pentru anul care urmeaza.

Daca mi-ai cere sa fac un top 3 al zilelor enumerate mai sus, ti-as raspunde ca fiecare zi este pe locul 1, in propriul ei top. Si la fel ar trebui sa fim si noi, pe locul 1, in propria noastra viata. Dar mai uitam, nu-i asa? 

Toti uitam! Diferenta este ca unii ne amintim mai devreme sa ne intoarcem la noi, altii o facem mai tarziu, iar o parte, nu ne mai intoarcem niciodata! Si fiecare avem motivele noastre!

Unii nu vrem sa ne mai inoarcem la noi pentru ca stim ce am lasat acolo si ne place mai mult ce gasim in ceilalti, altii am vrea sa ne intoarcem, dar nu mai stim nimic despre noi, pentru ca ne-am pierdut prea mult in ceilalti!

Eu am uitat de multe ori de mine, desi constient, mi-am promis ca nu o mai fac niciodata! Dar ce-ar fi niciodata asta, daca nu ar exista macar o data? Si de fiecare data, fara exceptie, atunci cand am renuntat la mine, la a mai fi cea mai importanta in viata mea, au renuntat si ceilalti sa ma mai vada importanta in viata lor!

Exact! Nu te-ai fi asteptat la asta, nu? Ai fi zis ca daca renunti la tine si te pui in slujba celorlalti, si oferi, si te implici tot mai mult, viata va fi generoasa si iti va oferi un feedback care sa te umple de implinire si fericire! Se prea poate! Ce ai uitat insa, este ca in timpul asta cat tu esti preocupata sa investesti doar in ceilalti, fara sa investesti si in tine, automat tu ramai in urma! Pentru ca oamenii in care tu alegi sa investesti timp, emotii, bani, interes, nu-s obligati sa iti intoarca actiunile si sa investeasca si ei in tine!

Au dreptul si libertatea de a face propriile lor investitii, in conformitate cu ceea ce este important pentru ei.

Si atunci ce-i de facut o sa ma intrebi? 

E gresit sa oferi? Sa investesti in ceilalti? 

NU! E gresit insa sa nu mai investesti si in tine, si sa te concentrezi doar asupra celorlati! 

Ce vreau eu sa tii minte, este ca:

• atunci cand tu uiti de tine, uita si ceilalti!
• atunci cand tu nu mai ai incredere in tine, nu mai ai incredere nici in ceilalti si chiar daca ei au incredere in tine, tu nu-i crezi pe cuvant si le ceri continuu sa iti demonstreze ca au dreptate! Pana cand ei se satura si pleaca! Si iti demonstrezi singura ca aveai dreptate! Ca doar asta iti doreai, nu? Autosabotaj se cheama. 
• atunci cand tu nu mai dai 2 bani pe tine, pe sanatatea ta, pe felul in care arati, pe felul in care se desfasoara viata ta, te pui automat in rolul de victima si ce crezi ca vei atrage in jur? Corect! Salvatori de toate tipurile! Si nu, aici nu-i vorba de Fat-Frumos sau Printul din poveste! Salvatorul pe care il atrage o peroana nefericita est un agresor sau tot o victima, care cauta inconstient sa isi mentina la fel ca si tine, nefericirea cu care este obisnuit! Frumoasa asociere, nu? Victima-agresor sau victima-victima! Crezi ca poate iesi ceva extraordinar de aici? Pentru ca, presupunand ca eu sunt un salvator de calitate, cu tot ce imi trebuie, masculin, puternic, dezvoltat, inteligent emotional, cu toate rezervoarele pline de fericire si implinire, nu crezi ca as vrea sa ma simt barbat pentru o femeie care nu-i victima si care este cel putin la fel de dezvoltata, inteligenta emotional si independenta ca si mine? Voluntariatul se face in asociatii, in cauze umanitare si nu in relatiile de cuplu! 

---

Mi-a fost greu multa vreme sa asimilez informatiile de mai sus, nu doar la nivel teoretic, ci si practic!

Ce pot sa iti spun, este ca in momentul in care incepi sa te ocupi de tine, asa cum ai face-o cu partenerul tau de cuplu, devii partenera ideala, pe care crede-ma ca toti o vor alaturi! Pentru ca in momentul respectiv, tu deja vei stii sa iti oferi singura tot ce ai nevoie, iar partenerul nu va fi acolo pentru a-ti umple golurile, ci pentru a completa! 

Cand te saturi sa cauti in jurul tau, intoarce-te la tine si raspunde-ti cat poti tu de sincer la urmatoarele intrebari:

Tu ti-ai dori un partener de cuplu ca tine?

Viata pe care o traiesti in prezent, este viata pe care o vrei, de fapt? 

Asa arata viata pentru care ai muncit pana acum?

Esti sigura ca asta este tot ce meriti tu sa traiesti?

Si daca asta nu este tot, asta nu este superlativul si idealul tau, cand te apuci sa muncesti pentru fericirea ta?

Cand ai impresia ca nu mai este nimic de facut, aminteste-ti ca mai este cel putin o metoda, o solutie, pe care nu ai incercat-o inca! Si daca tot ai impresia ca le-ai incercat pe toate, inventeaza-ti singura tehnici, experiente, care sa te ajute sa fii mai aproape de viata pe care meriti sa o traiesti.

Scopul nostru este sa fim fericite si sa avem grija singure de fericirea noastra! 

Pentru ca daca fiecare are grija de fericirea lui, in dreptul lui, atunci cand doi oameni se intalnesc, isi vor pune la un loc fericirea, si nu lipsurile si nevoile si asteptarile!

Tu ce aduci in relatiile cu ceilalti?

Nefericire, frustare, asteptari, nevoi sau multumire, implinire si fericire?

Observa-te, ia-te in serios si lucreaza la tot ce ai de imbunatatit in viata ta, si nu in viata celorlalti! Si da-le libertatea oamenilor din jurul tau, sa faca acelasi lucru. Si o sa fie bine! 🙂

Programul Scoala de Femei Cochete este pentru tine, daca vrei sa incepi chiar acum, sa investesti in tine si sa iti construiesti o viata asa cum meriti:

Te imbratisez si iti doresc sa iti fie viata un prezent frumos!

 

 

Comments

comments