Bine ai revenit pe Femeia Cochetă!
Când îţi scriu acest articol, am în faţă una dintre cele mai frumoase poveşti pe care le-am citit. Este vorba despre “Momo” de Michael Ende.
Fiecare dintre noi avem propria noastră poveste. Unii ne-o conturăm după un plan bine stabilit. Adăugăm în ea personajele favorite şi peisaje în culori preferate. Ce uităm mai mereu, este că noi alegem culoarea cerului sub care trăim şi noi ne construim fiecare detaliu.
Mi-au plăcut întotdeuna poveştile şi am jucat multe roluri imaginare de la pritenţesa în roz la fetiţa săracă. M-am regăsit în toate şi am ales să închei fiecare reprezentaţie cu “happy end”. Nu a fost mereu uşor şi nu toate uşile le-am găsit deschise, dar am continuat să visez la ceea ce se află dincolo de ele.
“ Lui Beppo îi placeau orele înainte de zori, cînd orasul mai dormea înca. Munca si-o facea cu placere si temeinic. Stia ca era o munca foarte necesara. Maturînd strazile, lucra încet dar continuu: la fiece pas o respiratie, iar la fiecare respiratie cîte un maturat. Un pas ― o respiratie ― un maturat. Un pas ― o respiratie ― un maturat. Intre timp se mai oprea uneori cîteva clipe dus pe gînduri. Pe urma o pornea din nou: un pas ― o respiratie ― un maturat…. Dupa munca, pe cînd sedea la Momo îi explica gîndurile sale grandioase:
― Vezi tu, Momo, spunea el de pilda, lucrurile stau astfel: Uneori ai în fata ta o strada foarte lunga. Crezi ca e atît de îngrozitor de lunga încît nu vei izbuti niciodata. Asa crezi.
Ramase tacut o vreme privind drept înainte, apoi continua:
― Pe urma începi sa te grabesti. Te grabesti tot mai tare. De fiecare data cînd îti ridici ochii vezi ca nu se împutineaza de fel tot ce mai ai înaintea ta. Atunci te straduiesti înca si mai mult, începi sa te temi si pîna la sfîrsit ti se taie rasuflarea si nu mai poti. Dar strada tot se mai întinde înaintea ta. Nu trebuie sa procedezi astfel.
Ramase câtva timp pe gînduri. Pe urma vorbi mai departe:
― Niciodata nu trebuie sa te gîndesti la toata strada dintr-o data, întelegi? Trebuie sa te gîndesti numai la urmatorul pas, la urmatoarea respiratie, la urmatoarea lovitura de matura. În continuare trebuie sa te gîndesti mereu numai la ceea ce urmeaza.
Se opri din nou si mai statu pe gînduri înainte de a adauga:
― Astfel îti face placere, ceea ce e important, caci numai astfel se face treaba cum trebuie. Asa e necesar sa fie.
Din nou, dupa ce facu o lunga pauza, urma:
― Dintr-o data îti dai seama ca, pas cu pas, ai terminat toata strada. Nici nu ti-ai dat seama cum, si nici nu ti s-a taiat rasuflarea.
Dadu gînditor din cap, si mai spuse în încheiere:
― Asta e foarte important.” (fragment din “Momo”).
Am vrut să împărtăşesc cu tine acest fragment, pentru că în el se află soluţia de care şi tu ai nevoie.În goana după atingerea obiectivului, te concentrezi pe rezultatul final şi nu mai vezi nimic până acolo. Şi totul se raportează la linia de sosire! Uneori o atingi, alteori nu. Dar în ambele cazuri eşti epuizat.
Tu îţi cunoşti strada pe care o ai de măturat?
Care este strategia ta până la linia de sosire?
Şi eu mă învârteam fără cap şi nu ajungeam nicăieri. Îmi stabileam vârfuri înalte şi le uitam pe traseu. Sau mai erau dăţile, când vedeam doar ţinta finală. Nu avea cum să iasă nimic bun din toate astea. Până când am reuşit! 🙂
Mai jos îţi prezint metoda în 5 paşi, care m-a ajutat să-mi bifez toate obiectivele din agendă:
- defineşte-ţi obiectivul, cât mai clar, folosind cât mai multe cuvinte. În acest fel îl vei cunoaşte mai bine.
- stabileşte-ţi traseul de la momentul iniţial la momentul final; imaginar, grafic, tu îţi stabileşti regulile jocului.
- împarte traseul în părţi mai mici; REŢINE! Mai bine mai mulţi paşi mai mici şi în fiecare zi, decât unul mare la câteva zile.
- corelează fiecare parte a traseului cu obiectivul final; nu pierde din câmpul tău vizual, destinaţia finală.
- recompensează-te pentru fiecare părticică de traseu parcursă, şi nu aştepta recompensa finală.
Indiferent de obiectivul pe care ţi-l alegi, fie că vrei să slăbeşti, să înveţi să te machezi, să ai mai mult timp pentru tine, principiul de funcţionare este acelaşi. Aşa că, nu mai permite hazardului să dicteze în viaţa ta şi începe cu primul pas: defineşte-ţi obiectivul!
Scrie-mi ce obiectiv se află la capătul străzii tale şi cum vei ajunge la el.
Cu drag,
Monica
Acest articol se potriveste perfect cu gandurile mele din ultima perioada. Telul meu este sa imi schimb jobul actual cu unul in cutotul alt domeniu. Stiu ca aceasta “strada” a mea e foarte lunga, dar cu fiecare zi care trece sunt mai aproape de final.pasii cei mai mici te duc departe pentru ca ei nu te obosesc 🙂 in fiecare zi ma pregatesc cate putin pentru acea schimbare, ma documentez, ma descopar pe mine, ca si asta este important. In curand, stiu ca voi ajunge la capatul strazii iar atunci voi respira si mai bine:)