Femeie, invata sa mai spui si „nu”

 

Bine ne regasim pe Femeiacocheta.ro! 🙂

Mi-a fost dor de tine si m-am intors cat de repede am putut, cu informatii pretioase pentru dezvoltarea ta.

Saptamanile trecute am facut un sondaj pe grupurile de femei din Facebook, in care intrebam ce anume are nevoie o femeie sa afle, sa invete, ca sa fie mai fericita. Si raspunsurile au fost diverse, de la incredere, iubire si acceptare de sine, pana la managementul timpului. Ce s-a repetat insa destul de des, atat in raspunsurile online, cat si in workshopuri, a fost dorinta femeilor de a invata sa spuna „nu”.

M-am regasit in fiecare raspuns si m-am retrait in anumite situatii. Pentru ca si in viata mea, a fost o perioada in care nu puteam sa zic „nu”. Sau daca puteam, il ziceam in interiorul meu, insa in exterior lua forma unui „da”. Cuvintele rosteau acest „da”, insa non-cuvintele, mimica mea si trairile interioare, aratau un „nu” evident.

Ce urma? Un conflict intre ce am simtit in interior, ce as fi vrut sa zic si ce am zis.

Rezultatul? Frustrare, neliniste si gama completa de emotii negative.

Responsabila de toate astea? Eu!

Ca sa poti spune un „nu” autentic, viata iti da cateva experiente in care sa spui „nu” in interior si „da” in exterior. Ca sa inveti cum se face, ca sa ai termen de comparatie si ca sa iti cunosti limitele!

Au fost situatii in viata ta, in care desi ai gandit si ai simtit ca vrei sa spui „nu”, totusi ai spus „da”?

Ce se intampla de fapt? Care este mecanismul?

Conflictul apare atunci cand in interior iti dai un raspuns, si in exterior il modifici! Insa, unde anume pe traseul de la interior la exterior, raspunsul se modifica? Hai sa vedem ce se intampla!

Cand decid in interiorul meu ca raspunsul la o anumita situatie este „nu”, in acel moment rationalul si emotionalul meu (ceea ce am gandit si ceea ce am simtit) despre o anume situatie, fac echipa si fuzioneaza perfect. Pe traseu insa, rationalul, preia controlul si incepe sa faca tot felul de presupuneri legate de eventualele reactii ale interlocutorului, atunci cand va auzi raspunsul negativ, la respectiva situatie. Si din protectie pentru celalalt, rationalul anuleaza partea emotionala (de cum ma simt), si trimite in exterior cu ajutorul cuvintelor un „da” imbracat in haine de sarbatoare.

Sa luam urmatoarea situatie simpla, des intalnita!

Ai ajuns acasa dupa o zi incarcata si tot ce iti doresti este sa petreci timp cu tine si sa te relaxezi. Si dupa ce ti-ai pregatit un super plan de detasare de tot si de toate, primesti un telefon de la o cunostinta, care iti solicita timp si energie. Si deja ecranul telefonului tau arata o durata a apelului de 15 minute. Si tu te uiti cu groaza la telefon si repeti obsesiv cate un cuvant, in asa fel incat interlocutorul tau sa stie ca mai esti pe fir, desi cu gandul ai plecat demult din conversatie. Bun! Ce se intampla de fapt aici? Ce simti si ce gandesti in aceasta situatie, este in conflict cu ce faci si cu ce exprimi. Simti ca nu ai chef sa raspunzi in acel moment, nu raspunde! Nu presupune ca persoana respectiva o sa se supere. Daca vrei totusi sa faci o presupunere, fa-o pe aia in care tu te vei supara pe tine, daca nu faci in totalitate ce simti ca vrei sa faci.

---

Acum ca ai aflat cum functioneaza, cum spui „nu”?

Ce mai simpla metoda pe care o stiu eu, este rostirea lui, pur si simplu. La fel ca oricare cuvant pe care il folosesti in vorbirea curenta, si acest „nu” vine cu acelasi manual de utilizare. Hai sa ne jucam putin de-a „nu-urile”.Vrei? Alege o situatie recenta care include un „nu” si raspunde pe rand la urmatoarele intrebari:

1. Ai rostit vreodata cuvantul „nu” intr-o situatie care nu te implica sau nu te afecta? (o sa presupun ca da :))))
2. Cand ai gandit +simtit in interiorul tau ultima data un „nu” intens, dar in exterior s-a transformat in „da”? 
3. Ce gand te-a determinat sa iti modifici raspunsul?
4. Cum te-ai simtit in timpul raspunsului si dupa?
5. Ce este diferit atunci cand raspunzi cu „nu” la o situatie care nu te implica, fata de una in care esti implicata?

 

Traseul de la „nu-ul” interior, la „da-ul” exterior

Stii care este principala cauza pentru care facem compromisuri si ne modificam raspunsurile in exterior? Presupunem ca raspunsul nostru autentic il va rani, dezamagi, intrista etc, pe interlocutorul nostru si din dorinta de a nu-i provoca un rau lui, ni-l provocam noua. Mai exact, ne punem pe noi in pozitie de inferioritate in raport cu interlocutorul nostru, si preferam sa ne suparam noi, si astfel sa facem un compromis. Si asta nu ar fi ceva neaparat gresit, daca decizia luata nu ne-ar provoca emotii negative. Insa, de cele mai multe ori punand asteptarile celuilalt pe primul loc, si pe ale noastre pe ultimul, asteptam undeva in interiorul noastru, ca el sa vina si sa ne laude pentru sacrificiul nostru. Surpriza apare atunci cand celalalt nu iti face statuie si nici nu-ti ofera diplome de merit pentru ce ai facut tu pentru el. Pentru ca te-ai gandit o secunda ca el crede ca ai facut-o neconditionat si pentru ca ti-ai dorit-o si tu? De unde sa stie celalt ca tu ai simtit „nu” in interor, dar ai zis „da” doar de dragul lui?

De unde vine aceasta presupunere a noastra, ca daca am fi autentici, celalalt s-ar supara? Iti mai amintesti situatiile din copilarie in care trebuia sa spui/faci altfel decat simteai sau decat vroiai, pentru ca autenticitatea ta deranja si nu intra in normele oamenilor mari (amintesc aici celebrele replici :„ nu-i frumos!, nu o/il supara pe x, ai grija cum raspunzi, vezi ce zici, zi ca el/ea si fa ca tine” etc). 

Acum ca ai aflat de unde provine aceasta teama de a da raspunsuri autentice si mai ales dupa ce cunosti modul de functionare, iti propun urmatorul plan in 4 pasi de actiune:

1. Exerseaza diverse situatii care includ raspunsuri autentice si joaca-te cu „nu-urile” si cu „da-urile” in diferite situatii si contexte
2. Observa ce simti atunci cand raspunzi autentic vs. situatii de compromis
3. Recompenseaza-te pentru fiecare raspuns autentic pe care il oferi celuilalt
4. Extrage din situatiile de compromis, ce alte variante ar fi existat, si te-ar fi facut sa te simti impacata cu tine si aplica-le pentru datiile viitoare

Un „nu”  spus autentic te elibereaza, iti confera libertate si stare de bine. Te aduce fata in fata cu tine, cu nevoile si cu dorintele tale. Il responsabilizeaza pe celalalt si te aduce pe tine pe pozitii egale cu el. Pentru ca un „nu” este construit la fel ca si un „da”. Ambele cuvinte au o consoana si o vocala, si aduc emotii in vietile noastre. Alege insa, indiferent de cuvantul pe care il folosesti, el sa-ti aduca bine, frumos, liniste in suflet si impacare cu tine.

Tu cat de des spui „nu”?

Cum te simti atunci cand esti autentica?

Te imbratisez si ne intalnim curand!

Mandra de tine,

Monica.

Comments

comments